Studiu

 

Studiu biblic logo

 

 

 

 

 

 

©

CUM S-A NĂSCUT CRISTOS!

De ce este important să ştim despre scena naşterii şi evenimentele ce au însoţit naşterea Domnului Isus? Există oare o valoare teologică, doctrinară în această relatare sau este doar o poveste frumoasă, emoţională, care încă mai inspiră şi astăzi multe tradiţii şi obiceiuri. Iportanţa doctrinară a relatării scenei naşterii Domnului Isus: 1. Ca să se-mplinească tot ce a fost spus de Dumnezeu prin prooroci cu sute şi chiar cu mii de ani înainte. Matei 1:22 Relatarea naşterii este importantă pentru ca atestă autenticitatea Bibliei. El este Sămânţa femeii, Sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov, Tulpina lui Isai, Leul din seminţia lui David, din Betleem, născut din fecioară, chemat din Egipt, etc. Toate acestea s-au întâmplat ca să se-mplinească ce a fost spus. 2. Ca să arate că Isus Cristos este Om
Fiul lui Dumnezeu nu a locuit într-un om, nu a posedat un om şi nici nu a împuternicit un om aşa cum sau nascut multe teorii false de-alungul dezbaterilor “teologice” din Istoria Bisericii, ci Fiul lui Dumnezeu s-a năcut Om, Isaia 9:6. Conceptia lui a fost supranaturală prin Duhul Sfânt dar restul procesului de dezvoltare în pântecele mamei sale, naştere şi creştere a fost un proces absolut normal ca şi al oricărui alt om. El nu a fost 50% om si 50% Dumnezeu, ci El a fost Om 100% şi Dumnezeu 100%. Importanţa umanităţii depline a Mântuitorului este extremă fiindcă numai un OM avea dreptul să-i răscumpere pe semenii săi din păcate şi pierzare. Relatarea naşterii este importantă pentru că dovedeşte că Domnul Isus este Om, Ruda Răscumpărătoare. “Un Copil ni s-a născut” 3. Ca să arate că Isus s-a născut din fecioară Naşterea din fecioară este un lucru unic şi totuşi nu este important în primul rând pentru unicitatea şi spectaculozitatea sa ci pentru valoarea sa doctrinară în împlinirea rolului de Mântuitor, Matei 1:23 Era absolut necesar ca Mântuitorul oamenilor să fie OM, dar nu doar atât, ci de asemenea era absolut necesar ca acest OM să fie pur, fără nici o pată, lipsit de orice urmă a păcatului. Omul este păcătos pentru că dă curs poftelor sale; deci, prin alegerea sa, dar, de asemenea, omul este păcătos pentru că se naşte aşa, moştenind o natură păcătoasă de la părinţii săi (mai specific de la tatăl său). Natura păcătoasă a omului se transmite de la părinţi la copii prin bărbat (scuze bărbaţilor, dar aşa stau lucrurile) Romani 5:12, 19. Deci, pentru ca un om să fie pur, fără păcat este necesar ca acesta să respingă orice ispită şi să biruiască păcatul şi Domnul nostru aceasta a şi făcut. A fost ispitit în toate lucrurile ca şi noi, a simţit aceeaşi intensitate a ispitei ca oricare om, dar n-a păcătuit deloc, Evrei 2:18; 4:15. Dar, de asemenea, este necesar ca acest om să se nască fără să moştenească natura adamică, păcătoasă de la tatăl lui şi aşa a trebuit neapărat ca Domnul Isus să se nască dintr-o fecioară pură fără atingerea vreunui bărbat. Aceasta este importanţa teologică a relatării scenei naşterii Domnului Isus. Nimic nu a fost la întâmplare şi nimic nu trebuie schimbat în relatarea naşterii Domnului Isus. Fiecare detaliu este important.

©

Anul acesta la Ziua Multumirii am invatat cateva lectii din Rut:
1. La cine apelezi cand vine foametea in tara?
“… a fost o foamete in tara. Si un om … a plecat cu sotia lui si cu cei doi fii ai lui ca sa locuiasca in tara Moabului” 1:1
Deci apelezi la Germania, Italia, Spania, Anglia … etc. sau apelezi la Cel Atotputernic – El Shaddai?
2. Pe cine dai vina cand ajungi plin de amaraciune?
“… caci Cel Atotputernic (El Shaddai) m-a umplut de amaraciune.” 1:20
“… ca Cel Atotputernic (El Shaddai) m-a intristat.” 1:21
Dai vina pe Dumnezeu pentru consecintele alegerilor tale? Chiar dupa ce Dumnezeu te-a invatat si tu tot ai ales ce-ai vrut tu?
Daca Dumnezeul tau este Cel Atotputernic (El Shaddai), atunci de ce ai plecat sa cauti ajutor in alta parte?
3. Invata sa-ti numeri bine binecuvantarile!
“Am plecat avand de toate,dar Domnul m-a adus inapoi acasa cu mainile goale.” 1:21
Sa locuiesti in mijlocul poporului lui Dumnezeu, sa ai o familie unita, o casa de locuit, un loc de inchinare si slujire este o mare bogatie, dar unii abia cand o pierd isi dau seama ce binecuvantati erau.
Chiar este necesar ca sa pierzi aprope totul si sa ramai cu mainile goale pentru ca Domnul sa te poata aduce din nou acasa, la inchinare si slujire?
Oricum este mai bine acasa, in voia Domnului si cu mainile goale, decat avand de toate si printre straini.
” Caci noi n-am adus nimic in lume si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea. Si daca avem cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, sa ne multumim cu acestea.” 1Tim. 6:7-8

©